NAE IONESCU

Nae Ionescu - un personaj controversat Nae Ionescu şi legitimarea extremei drepte româneşti

Nae Ionescu (1890-1940) filozof legionar marea dragoste a printesei Maruka Cantacuzino care, atunci cand a fost parasita s-a mutilat pentru totdeauna. Insa "saritorul in flacari" a fost compozitorul George Enescu, care s-a procopsit cu ea pana la moarte. (meandrele dragostei).

Admirat până la idolatrie sau urât de moarte, Nae Ionescu are categoric o calitate care nu se întâlneşte decât la oamenii de mare anvergură: nu lasă indiferent. 
Moto: ” În istoria culturii româneşti moderne, o singură mare personalitate a avut o influenţă asemănătoare asupra contemporanilor săi mai tineri. A fost Mihai Eminescu. În timp ce, însă, Eminescu a creat un curent de simţire şi gândire eminesciană prin opera sa scrisă, Nae Ionescu exercita o influenţă socratică, de la om la om, de la suflet la suflet”. (Mircea Eliade).

Propovăduirea culturală ireproşabilă.

Profesorul Nae Ionescu „Ne-a învăţat să gândim”
Profesorul Nae Ionescu a fost considerat figura centrală a unei epoci şi a unei generaţii despre care s-a scris la extreme. Dincolo de influienţa asupra tinerilor săi studenţi-Mircea Eliade, Constantin Noica sau chiar Mihail Sebastian, filozoful Nae Ionescu a propus un curent bazat pe valorile naţionale şi pe religia ortodoxă. STIL TRAIRISM.
Toate cursurile lui Nae Ionescu sunt un spectacol de gândire liberă şi implicit, un îndemn. Era anti-provincial. (sa nu uitam ca a fost exmatriculat din liceu).
Ambitios de clasa mare, foarte inteligent si fara nici un scrupul, facuse planuri mari o data cu Restauratia si izbutise sa castige desavarsita incredere a Regelui in primii ani ai domniei noi. Steaua sa a apus dupa asasinarea lui Duca. Arestat, pus in libertate, cu toate puntile spre Palat rupte - Nae s-a lasat dus de curentul legionar si fara sa fie inscris formal in Garda de Fier (unii spun ca n-a vrut Codreanu; el pretindea ca nu voise el) a fost tarat in toate nenorocirile ei. Prabusirea planurilor sale de ascensiune i-a dat o lovitura morala care l-a pus in stare de inferioritate fata de incercarile fizice ca regimul domiciliului fortat, detinerile in penitenciare si prin sanatorii de mana a doua si a treia - si toate la un loc au zdruncinat adanc sanatatea sa. Boala sa de cord, necautata, a facut progrese mari si deznodamantul s-a produs ieri...
Convingerile sale politice de dreapta vor face să fie de mai multe ori arestat şi închis. Bolnav de inimă, moare la 15 martie 1940, în vila sa de la Băneasa, în prezenţa Cellei Delavrancea.


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Lasitate sau prostie ?

George Enescu si Maruca Cantacuzino

Sprint