George Enescu si Maruca Cantacuzino
„Ieși afară, stârpitură!”. George Enescu a iubit o criminală cu 73 de victime! A găsit-o în pat cu altul și cu fața desfigurată de acid, dar a cerut-o în căsătorie
publicat LUNI, 19 AUGUST 2019 15:27
El, cel mai mare muzician pe care l-a avut România. Ea, o prințesă splendidă, apropiată Reginei Maria, înșelată de Mihail G. Cantacuzino, chiar cu sora ei, și mama unuia dintre cei mai valoroși aviatori ai acestei țări – Constantin ”Bâzu” Cantacuzino. Dragoste la prima vedere, pasiune, trădare, suferință, un incident tragic și un deznodământ total neașteptat și improbabil, chiar și pentru un scenariu de film scris de un condei începător.
Pentru George Enescu, săgeata lui Cupidon a fost otrăvitoare. Marele compozitor, de 26 de ani, s-a îndrăgostit nebunește de o prințesă mai în vârstă decât el, care își construia cu ambiție reputația de „femeie fatală”, după ce și-a prins soțul în dormitorul propriei ei surori.
Când a văzut-o pentru prima dată, la Sinaia, în vara anului 1907, ea avea 28 de ani, era măritată de nouă ani cu fiul celui mai bogat om din România (Gheorghe Gr. Cantacuzino, ”Nababul”) și avea doi copii – Alice și aviatorul Constantin ”Bâzu” Cantacuzino, tatăl romancierei Oana Orlea. A rămas căsătorită, de dragul copiilor.
Prințesa era splendidă – înaltă, suțire, cu păr negru-arămiu, avea o apariție spectaculoasă și umplea sălile în care se afla cu râsul ei cristalin.
Maria Cantacuzino a descris prima întâlnire cu George Enescu, în memoriile ei, „Umbre și lumini”: „Bărbat, zeu sau demon este această siluetă de titan ieşită din trăsnet, zveltă, dar compactă ca de jasp negru? Destinul în persoană. Înaintează spre mine fatal, irezistibil, pe când eu merg, ca o somnambulă, în întâmpinarea lui. Cu o strânsoare fierbinte, mi-a luat mâinile pe care i le-am întins cvasi inconştient… Ce s-a petrecut mai apoi? Ştiu doar că salonul s-a golit aproape imediat şi că am rămas singură cu el până dimineaţa”.
Nu mai erau Maria Cantacuzino și George Enescu. Erau Maruca şi Pynx. S-au aruncat într-o poveste de dragoste pe care ea a comparat-o cu „legenda lui Tristan şi a Isoldei”.
„Un singur om umplea şi-mi schimba universul la unison, cu care eu mă simţeam ca într-o veritabilă stare de transă, în vreme ce iubirea lui devenea fanatică cu fiecare oră care trecea, cu fiecare privire, cu fiecare strângere de mână”, a mai scris „prințesa iubită” a lui George Enescu, în memoriile ei.
Maruca îl iubea pe Enescu, dar avea un crez: „Pentru a-și menține proaspete senzațiile amoroase, femeia trebuie să aibă trei amanți simultan”
Maruca lui George Enescu a fost şocată de intensitatea propriilor ei sentimente, după ce marele compozitor a plecat de lângă ea.
„Tăcerea din casă mă apăsa ca o placă de plumb. Am fost primită cu grija pe care o arăţi unui bolnav sau unui rănit. M-am băgat în pat, nefiind în stare să fac cel mai mic gest, străină faţă de toţi, ostilă faţă de cei care voiau să mă îngrijească. Asta este fericirea?… Nu, nu-i fericirea, este răul sacru care se numeşte dragoste! Este pasiunea oarbă şi surdă la tot ce nu are legătură cu ea”, a mai scris ea, în memorii.
Totuși, Maruca nu voia să se căsătoreascu atunci cu George Enescu, deși un lucru era clar – voia să divorțeze și apela chiar la ajutorul mamei ei în acest sens.
„În absenţa mea, mama încercase să-l pregătescă pe soţul meu cu ideea unui divorţ. Nu aveam nicicum intenţia să mă căsătoresc cu George Enescu, dar voiam să fiu liberă în faptele şi gesturile mele, să trăiesc din plin ceea ce mi se oferea, cu conştiinţa împăcată”, a mai scris ea.
George Enescu i-a reproșat că l-a trădat, iar ea s-a arătat „stupediată”. „Mincinoaso, mincinoaso, ca oricare altă femeie!”
Marele compozitor George Enescu i-a reproșat „prinșesei iubite” că l-a trădat, când el văzuse în ea „o zeiță”. Ea nu a fugit să îl îmbuneze, ci și-a îngrijit orgoliul, arătându-se „stupefiată” de o scrisoare primită de la el, înainte de o revedere plănuită.
Pynx și Maruca plănuiau să se revadă, la Paris, după sărbătorile de iarnă, pe care ea promisese să le petreacă alături de copiii ei. Însă, o scrisoare de la marele compozitor a schimbat totul.
„În ajunul plecării mele, am primit de la Pynx o scrisoare care m-a stupefiat. Într-un şir lung de reproşuri, mă acuza cu violenţă că i-am trădat credinţa jurată, pentru Matila Ghyka, oaia lui neagră, pe care îi promisesem să nu-l mai văd. «Mincinoaso, mincinoaso, ca oricare altă femeie, când eu am văzut în tine o zeiţă», spunea el în încheiere în această scrisoare (…) care m-a indignat. În aşa hal, că am dat imediat ordin să se anuleze biletele pentru Paris şi să mi se ia altele pentru Italia”, mai memora ea, în jurnal.
În fața acuzațiilor lui George Enescu, Maruca nu se arăta rănită, ci mai degrabă răzbunătoare. În fond, după cum a scris chiar ea: „El era cel care declanşase furtuna. O să afle el cât te costă să acuzi o Rosetti-Tescanu de minciună şi trădare”.
Totuși, Maruca a ajuns la Paris, dar abia în luna mai, după ce a trăit o aventură cu un lord englez și după ce a considerat că a primit suficiente dovezi căp al ei George Enescu se căia pentru scrisoarea „stupefiantă”. De altfel, prințesa a avut mai multe escapade amoroase, una dintre acestea fiind chiar cu Dinu Lipatti. Enescu era orbit de iubire.
O poveste despre Maruca spune că aceasta avea un crez: „Pentru a-și menține proaspete senzațiile amoroase, femeia trebuie să aibă trei amanți simultan”. Zvonul zice așa: Refugiată la Iași, în timpul Primului Război Mondial, Maruca l-a găzduit pe compozitorul George Enescu. Aici, lângă Spitalul Militar din Iași, și-a organizat un pavilion din scândură, „somptuos mobilat”. Nichifor Crainic, care în acea vreme era soldat sanitar atașat la respectivul spital, a mărturisit cum Măruca Cantacuzino era vizitată zilnic de trei bărbați (amanți), dintre care cel de-al treilea era compozitorul George Enescu. Când, revoltați, angajații spitalului hotărăsc să descindă în pavilion, găsesc, între altele, o „cărțulie franțuzească” acest „crez” al Marucăi.
Maruca era și ea geloasă, văzându-l pe George Enescu înconjurat de admiratoare. Din păcate pentru el, însă, marele compozitor avea ochi pentru o singură femeie – „prințesa iubită” care avea să îi frângea inima.
Maruca a fost o criminală. A făcut 73 de victime și a scăpat basma curată
Maria Cantacuzino obișnuia să ofere banchete somptuoase unde invitații erau serviți cu purcei, curcani și ouă, alimente pe care le obținea dând la schimb zahărul, tutunul și untdelemnul destinat bolnavilor din spital.
În plus, prințesa le cerea soldaților convalescenți să danseze dansuri românești într-o curte a unei mănăstiri de lângă Iași, pentru a distra mesenii. Nichifor Crainic a estimat că aproximativ 73 de astfel de convalescenți au murit ca urmare a acestor jocuri ce le solicitau rezervele de energie rămase.
Pedepsele au fost încasate de angajați ai spitalului, alături de Nichifor Crainic, care au fost dați afară din unitatea sanitară. Contextul? În fiecare zi, în acea vreme, căruțe de soldați români morți erau transportați vrafuri de la spital la cimitir, iar coridoarele erau scăldate în țipetele de durere ale bolnavilor.
„Prințesa iubită” a lui Enescu s-a îndrăgostit nebunește de un alt bărbat. Compozitorul ar fi văzut-o făcând amor cu amantul
Maruca avea obiceiul să fugă, după cum a consemnat chiar ea, din relația cu Enescu. Se refugia la Tescani, în casa copilăriei ei. „Fugeam, dar obsesia lui nu mă slăbea, mă urmărea şi ea cu viteză…”, scria ea.
După un deceniu de iubire, s-a produs marea ruptură. Maruca, văduvă din 1929, când soțul ei a murit într-un accident de mașină, s-a îndrăgostit, în jurul anului 1930, de un alt bărbat – filosoful Nae Ionescu, care avea să îi „tulbure existența în totalitate”.
„Nae Ionescu a intrat în viaţa mea ca trimis extraordinar al sferelor înalte ale gândirii şi ale metafizicii spre care mi-a deschis calea, pe de o parte, dar tulburându-mi, pe de altă parte, existenţa, în totalitate”, își amintea ea.
„Prințesa iubită” a lui George Enescu avea 50 de ani. Filosoful care îi picase cu tronc era cu 11 ani mai tânăr decât ea. Marele compozitor s-a găsit neputincios în fața idilei iubitei lui.
Nae Ionescu era invitat la Tescani, dar şi la Vila Luminiş, casa construită de marele compozitor la Sinaia. Enescu se retrăgea în arta lui. A scris ultimele măsuri din „Oedip”, monumentala lui operă simfonică, chiar la Tescani. I-a dedicat-o „prințesei iubite”, a cărei inimă nu îi mai aparținea.
Dacă este o doar „bârfă” din epocă sau adevăr, nu se știe cu certitudine. Însă, într-o seară, George Enescu s-a întors de la Sinaia la vila Luminiș, unde locuia cu prințesa, și a găsit-o în dormitor cu Nae Ionescu. Amantul iubitei lui a avut o replică incredibilă: „Ieși afară, stârpitură!”. Enescu a ieșit, întocmai.
Maruca și-a turnat acid pe față, după ce filosoful a părăsit-o. Enescu a luat-o de soție, desfigurată și nedespărțită de un văl negru, pentru tot restul vieții
În anul 1935 s-a petrecut un incident teribil. Maruca și-a turnat acid pe față, dorind să se sinucidă și desfigurându-se pe viață. la trei ani de la despărțirea de filosof, timp în care suferise de depresie. Când a auzit teribila veste, George Enescu n-a stat cu mâinile în sân.
Marele compozitor și-a anulat o serie de angajamente pe care le avea în străinătate și a fugit să îi fie alături „prințesei lui iubite”, chiar dacă ea îl frânsese inima. A internat-o, în septembrie 1935, într-un sanatoriu de boli nervoase din Viena. Anul următor, în vară, s-a întors cu ea la Tescani. S-au căsătorit pe 5 decembrie 1937, după 30 de ani de iubire furtunoasă, fără ca marele compozitor să fie îndrăgit de copiii ei.
„O slujbă religioasă sfinţi căsătoria lor, în prezenţa Cellei Delavrancea, ca martoră, în noua lor locuinţă, un apartament într-un imobil cu vedere spre Cişmigiu. Preotul începuse slujba, când deodată s-a deschis uşa apărand Alice, fiica Marucăi. Făra a saluta preotul, a sărutat-o pe maică-sa, apoi uitându-se prelung la Enescu care-i întindea mana, i-a întors spatele şi a plecat trântind uşa. Alice îl detesta pe Enescu, considerându-l, prin originea sa modestă, nedemn de a se căsători cu o prinţesă”, scria Ilie Kogălniceanu în „Destăinuri despre George Enescu”.
După căsătorie, George Enescu și „prințesa lui iubită” au părăsit România și s-au stabilit la Paris, acolo unde marele compozitor a murit. Singur. Ea s-a stins din viață 13 ani mai târziu, în Elveția, dar a fost îngropată în același cimitir în care odihnește Enescu, Père-Lachaise din Paris.
A dat vina pe „Blestemul Tescanilor”
Maruca Cantacuzino vorbea adeseori despre un „rău de Tescani”. Pomenea chiar de un blestem aruncat asupra familiei de Safta vrăjitoarea, ibovnica ţigancă a bunicului ei, Costache. „Blestemul” ar fi pornit, de fapt, de la bunica ei, Eufrosina, născută Romalo, care suferea de o gravă boală psihică.
Fiul Eufrosinei și tatăl Marucăi, Dumitru Rosetti-Tescanu, inteligent şi erudit, s-a sinucis la 45 de ani, în ianuarie 1897. Fără vreun motiv aparent. Nici copiii lui nu au scăpat de blestemul sângelui. Singurul său băiat, Constantin („Dovie”) şi-a pus şi el capăt zilelor. Mezina, Elena (Nellie) a murit nebună.
Comentarii
Trimiteți un comentariu